Cazino Constanţa – locul pierzaniei şi desfătării
Cazino Constanţa - faţada clădirii în apusul soarelui

Cazinoul din Constanţa este una dintre primele clădiri ridicate la Constanţa, iar istoria lui începe în 1880, la scurt timp după ce Dobrogea a revenit sub administraţie românească. Fastuosul casino de Costanţa era pe atunci o clădire de paiantă, cu căptuşeală din scânduri de lemn la exterior şi se numea Cazin sau Kursaal. Vechiul cazino, dacă îl putem numi aşa, era situat lângă Farul Genovez, la capătul Bulevardului Elisabeta, singurul bulevard al Constanţei acelor vremuri.

 

 

 

 

 

Farul genovez - Constanţa

Imobilul adăpostea între pereţii săi din lemn o sală de dans, două săli de lectură, două săli de jocuri şi o terasă la malul mării. Terasa era locul preferat de întâlnire a elitei constănţene, a marinarilor şi a turiştilor, fiindcă aici, în serile fierbinţi de vară, se organizau baluri sub cerul liber, valsându-se până dimineaţa în acordurile fanfarei militare. Tot pe terasă susţineau concerte celebrităţile vremii aduse pe cheltuiala Primăriei Comunei Constanţa.

 

 

 

O furtună violentă a distrus în 1891 aproape în întregime clădirea din lemn, iar Primăria a ajuns la concluzia că ar costa mai puţin ridicarea unui nou casino decât recondiţionarea celui vechi. Astfel, Cazinoul s-a mutat de lângă Farul Genovez cam în zona în care se află actuala clădire, însă era tot din paiantă, susţinută de piloni din lemn. Lucrările au durat doi ani, clădirea fiind deschisă publicului consumator de vals abia în 1893. Se numea tot Kursaal şi avea o sală de dans, mai multe camere şi o terasă către mare. Pavilionul de petrecere era atracţia acestui nou imobil: „(…) ne atrage pavilionul de petrecere, ale cărui picioare se ridică din valuri, câtă vreme veranda e împinsă deasupra mării. Înlăuntru cântă muzica şi părechi vesele dansează bostonul; din afară, lampioane atârnate spre mare fac o lumină feerică, sub care dame şi domni conversează intim”, descria atmosfera din Cazinul sec. XIX scriitorul Petru Vulcan.

Cazinul din Constanţa anilor 1893

Cazinoul a fost pus sub semnul rentabilizării încă de la înfiinţarea lui. Primăria Constanţa l-a închiriat într-o primă fază unui antreprenor, apoi Consiliul Comunal a hotărât să îl exploateze în regie proprie, pentru ca foarte repede să revină asupra deciziei: cheltuielile abia acopereau veniturile. În 1902, Cazinul este dat din nou în chirie pentru suma anuală de 2000 de lei, unicului fiu al marelui povestitor Ion Creangă, căpitanul C.I. Creangă, care „nu era nici deştept şi nu avea vreuna din însuşirile tatălui”, susţinea George Călinescu. Căpitanul Creangă era, şi cofetar, şi bucătar, şi pe de-asupra promitea servicii „curate, prompte şi cuviincioase” clientelei cazinoului ce provenea din „lumea aleasă” a locurilor.

 

 

Cazino Constanta - atracţia litoralului constănţean

 

În primii ani ai secolului al XX-lea, Cazinul era principala atracţie a Constanţei. Primăria Constanţa angaja pentru sezonul estival cele mai renumite orchestre din ţară, „care să cânte în lunile iulie şi august pe terasa Cazinoului între orele 5-7 şi 8-12 seara”. Pentru participarea la aceste concerte se achita o taxă a cărei valoare era stabilită dinainte de Primărie, se menţionează în monografia oraşului apărută în 1907. „În serile liniştite, cele două terase ale vechiului cazin se umplu de lume aleasă, care-şi ia gustările afară, în faţa marei ascunsă în noapte şi asculta armoniile amăgitoare ale orchestrei”, se mai descrie atmosfera în cazino în acelaşi document.

 

Însă, vremurile s-au schimbat, Cazinul era considerat deja depăşit moral şi estetic, astfel că se fac primele demersuri pentru construirea unui Cazino modern, în stilul celor existente pe riviera franceză. Daniel Renard este primul arhitect al noului Casino, un cetăţean român de origne franceză, care a conceput Cazinoul în stilul Art Nouveau, stil care nu era agreat de toţi politicienii. S-a ajuns până la declanşarea unui conflict politic local între liberalii susţinători ai lui Renard, şi conservatorii din opoziţie care aveau o cu totul altă viziune despre noul edificiu. Nu aveţi o senzaţie de déjà vu? Politicienii noştri nu au evoluat odată cu societatea, se pare. Odată cu venirea la putere a conservatorilor, lucrările sunt atribuite altui arhitect, Petre Antonescu, care a conceput un Cazino mult mai complicat, asemănător unui teatru, cu două turnuri. Pe când a fost terminată a doua fundaţie a edificiului, au revenit la putere liberalii iar lucrarea i-a fost reatribuită lui Daniel Renard. S-a mai făcut o fundaţie, lucrările de construcţie au început în 1907 şi s-au încheiat în 1910, costurile ridicându-se la 1,3 milioane lei. Cazinoul a fost inaugurat pe 15 august 1910 în prezenţa principelui Ferdinand, după care a fost închiriat lui Alphonse Hietz, proprietar de restaurante şi hoteluri din Bucureşti.

 

 

Cazinoul Constanţa azi - faţada stabilimentului

Datorită costurilor ridicate ale lucrărilor, Primăria Constanţa, preocupată acum de amortizarea investiţiei, a autorizat jocurile de noroc, pe 15 martie 1911. Cazinoul a fost dotat cu două mese de biliard şi 17 mese rotunde pentru jocurile de cărţi. În scurt timp, a devenit unul dintre stabilimentele cele mai cunoscute de acest gen din Europa, fiind preferat de împătimiţii jocurilor de noroc din toate colţurile lumii. Baronul Edgar de Marcay, care câştigase în 1912 licitaţia de concesionare a Cazinoului, a ridicat Hotelul Palace, cu scopul de a deservi clienţii stabilimentului. Baronul de Marcay a angajat un arhitect francez, care a conceput o clădire modernă şi elegantă, în stilul rivierei franceze, ţinând astfel cont de pretenţiile clientelei rafinate şi sofisticate care vizita Cazinoul.

 

Devenit acum un soi de atracţie fatală, în Cazino aveau acces numai cei bogaţi şi aventurierii, ţinuta de seară fiind obligatorie, iar luxul o atitudine firească. În sălile stabilimentului se consumau drame şi se trăia cu pasiune intensă, datorită căreia în istoriografia clădirii se pot include multe tragedii, drame şi poveşti nefericite, fiindcă cei runaţi la jocurile de noroc sfârşeau de multe ori în valurile mării, sau într-o cameră de hotel, cu un glonte în tâmplă. Cazinoul a devenit subiect de scandal în Parlamentul României, însă oricât de puternică a fost tabăra ce susţinea desfiinţarea lui, Cazinoul a fost în contiuare exploatat conform destinaţiei iniţiale, iar jocurile de noroc nu au mai fost niciodată interzise. Şirul serilor pasionale a fost întrerupt în perioada primului război mondial când a fost transformat în spital, dar în perioada interbelică Cazinoul a revenit la destinaţia sa originală: jocuri de noroc într-un spaţiu luxos.

 

Astăzi, Cazinoul din Constanţa tânjeşte după strălucirea de altă dată, este aproape abandonat, dar continuă să existe, majestuos şi solitar, pe malul Mării Negre.

 

Cazino Constanţa - iunie 2009


Posturi similare: